In autobuz dinspre Jeonju inapoi spre Seul

Azi am facut o excursie la Jeonju, un oras din sud-vestul Coreei, la distanta de 3 ore cu autobuzul de Seul. Excursie oferita gratuit de Korea Tourism Organization zilnic pentru 25 de turisti. Locurile le-am rezervat inca din Finlanda, deci totul merge conform planului. Mai avem putin peste 2 ore pana ajungem inapoi in Seul si cum I. doarme iar pe geam nu se mai zareste aproape nimic, incerc sa va povestesc din ultimele 2 zile, pline varf de bune si rele.

Acum ca ne-am intors teferi si in 2 bucati pot sa va spun ca ieri am vizitat Zona Demilitarizata (DMZ – Demilitarized Zone) de la granita dintre cele 2 Coreei. Am reusit sa zarim in departare Coreea de Nord, peisaj de munte, nu locuinte, si steagul Coreei de Nord care e in varful unui stalp de 160 m inaltime. Cica ar fi fost o competitie tacita intre cele 2 tari care isi arboreaza steagul mai sus, si Coreea de Nord a castigat, cea de Sud avand doar 100 de m. Zona Demilitarizata, care mai corect ar fi sa se numeasca Zona Puternic Militarizata, dupa ghidul nostru, e o fasie de 2 km latime de fiecare parte a celei mai bine pazite granite din lume! Nu chiar mi-a stat inima de frica, dar am sperat cu ardoare sa nu se intample nimic cat suntem pe acolo, trebuie sa recunosc. Am vizitat al 3-lea tunel de infiltrare sapat de nord-coreeni ca sa invadeze Coreea de Sud, descoperit in 1978. Alte 3 tunele au fost gasite deja in alte parti ale tarii si nimeni nu poate garanta ca astea sunt toate. La final am fost la gara Dorasan, terminata si data in folosinta in 2002 parca, dar care acum e inchisa pentru ca nu exista nici un dialog intre cele 2 tari. E cea mai nordica gara din Coreea de Sud si ar trece prin Coreea de Nord si China pana in Europa. Din cauza evenimentelor din noiembrie au interzis accesul turistilor la observatorul Dora, de unde se putea vedea cu binoclul un sat/oras propagandist in care de fapt nu locuieste nimeni dar sunt mereu lumini aprinse din Coreea de Nord si steagul de care va spuneam. Cu toate astea, o zi palpitanta si trista, din seria Cernobil, desi un chiar asa de sinistra.

Daca ati vrea sa vedeti poze de acolo, nu va fi posibil, din pacate, din 2 motive: unu, nu ni s-a dat voie sa facem poze in majoritatea locurilor in care am fost si doi, ni s-a stricat camera exact in noaptea dinaintea excursiei. Saracul Canon a indurat cu stoicism o izbitura de ciment vara trecuta, dar alaltaseara a cedat nervos si fizic si dupa ce a picat de pe rucsac pe podea nu a mai putut fi resuscitat. Ne-a stricat si somnul si cheful si bugetul, pentru ca a doua zi ne-am facut traseul prin centre de electronice in Seul, in cautarea unei noi jucarii. Ne-am reintors la prima dragoste, Sony Cybershot, care nu e la fel de frumos, dar nu-ti iubesti membrii familiei dupa cum cum arata ci dupa cat de destepti sunt, nu ? :) Iar la DMZ am facut poze mentale si cu telefonul mobil.

In rest, am urcat in turnul N Seul, de unde am admirat poate cea mai frumoasa panorama de pana acum, un oras de 12 milioane de locuitori care se intinde mult mai mult decat vezi cu ochii de la 268 m inaltime (de acolo avem poze). Am vizitat Stadionul de la Campionatul Mondial din 2002 (care a fost in Japonia si Coreea de Sud) sau mai exact centrul comercial si cinematograful care se afla sub stadion! Am fost si la film (The Tourist, ce altceva ?! :D) si ne intoarcem acolo pe final de calatorie ca sa vizitam si stadionul propriu-zis. Incepem sa ne obisnuim cu faptul ca nu intelegem nimic din ce scrie in oras si deja nu ne mai surprinde cand trebuie sa vorbim cu cineva care nu intelege boaba de engleza, dimpotriva, sunt impresionata cand cineva ne vorbeste in engleza. Asta nu inseamna ca tinerii nu vorbesc engleza, ci pur si simplu e greu sa gasesti in permanenta pe cineva care sa inteleaga ce vrei sa spui.

De mancat nu mentionez inca nimic, dar ma gandesc ca in postul urmator nu mai scap…