Ne-am intors de doua zile din Istanbul, dar nici macar la poze nu am avut timp/rabdare sa ma uit. Sunt vreo 600 de poze facute in 4 zile :) pentru ca azi am preluat si pozele facute de J....
A fost o experienta interesanta sa calatorim cu alte persoane, in special cu un alt cuplu, si sper sa mai facem si altadata, mai ales ca ne-am inteles bine si intre ale mancarii, si la ritmul de mers si la stilul de "explorat". Am mers de dimineata pana seara, in ciuda vantului taios si a unei temperaturi care ne-ar tine in case in mod normal. Vremea nu a tinut cu noi decat sambata, cand chiar daca nu a fost cald, a fost soare si ne-a fost chiar cald la un moment dat (scurt moment, e drept...)
Am ramas cu impresii impartite despre Istanbul... e de vizitat (ca orice alt loc de pe planeta, de fapt), insa nu e impresionant prin arhitectura, curatenie (si nici murdarie), iar oamenii ne-au dat ocazii sa ne bucuram de/cu ei dar sa si ii evitam... in speta cei care stau in fata restaurantelor si te "imbie" sa intri sau macar sa te uiti la meniul lor, cu fraze de genul "arati flamand", "bine-ai venit in paradis", "vai, mcdonalds... nu pot sa cred".... haha, asta ca le mentionez pe cele mai hazlii. Pentru noi aceasta metoda de agatare nu ne-a facut decat sa mergem mai departe, fiind deja agasanti unii dintre ei. Toti incep a vorbi in engleza, dupa care schimba limba in functie de ce natie cred ei ca esti. De cele mai multe ori germana, rusa sau spaniola... nu se risca cu limbi mai putin uzuale, insa am intalnit multi oameni care rupeau ceva finlandeza iar 2 chiar o vorbeau fluent... sa va povestesc de astia 2...
Pe primul l-am intalnit chiar cum am sosit, in metroul de la aeroport catre oras. Avea un aer de macho/mafiot, cu par geluit si perciuni ascutiti, si niste ciubote aurii cu varful de metal ce stralucea de se lumina metroul. Eu cu J. si M. ne tot inghionteam a hlizeala la cum arata omul nostru, care statea in fata lui I. De obicei in cazuri dintr-astea imediat o cotim pe limba "codata" in finlandeza, ca sunt prea putin sanse ca cineva sa inteleaga. M-a strafulgerat gandul sa-i spun lui I. sa se uite ce haios e personajul, insa de data asta mi-am tinut gura si bine am facut, ca tipul s-a oprit din vorbit turca cu colegul de bancheta si a intrat in vorba cu I. intr-o fineza mai fluenta decat a multor vanzatori de kebab din Tampere (si de cat a mea, evident)... :)))))) Era un turc dintr-o mama italianca (de unde si aerul sicilian) care locuieste de 23 de ani in Finlanda, cetatean cu acte in regula... prea tare... simpatic mafiotul, a incercat sa ne sfatuiasca pe unde s-o luam, desi noi stiam bine ce tramvai tre sa luam, iar el era mai pierdut ca noi :D
Al doilea individ a fost un caz mult mai nefericit, un nene la vreo 60 de ani in fata bazarului, care a vazut o ocazie prielnica sa-si inventarieze toate spurcaciunile stiute in finlandeza. Eu m-am rusinat de ne-rusinea lui si am incercat sa ne indepartam, insa el insista ca tre sa mergem la magazinul lui, ca vazutul e pe gratis si ca... si ca... J. si M. o luasera inainte iar noi 2 dupa ei, incercand sa scapam de asta... Tipul a vazut ca se ingroasa gluma si ne-a dat un ultimatum "Deci acuma ce faceti, mergeti dupa astia (NB: prietenii nostri) sau veniti cu mine?", moment in care I. a inceput sa rada si sa-i explice omului ca nu venim nicaierea cu el si cu atat mai putin ne despartim de prietenii nostri, la care el a inceput sa ne injure pe noi cu tot neamul nostru de finlandezi (toate cele 5 milioane)... inca mi se urca sangele in cap cand imi amintesc de idiot... dupa care am hotarat ca nu mai spunem la nimeni de unde suntem, decat daca bagam un Nepal sau ceva :))
revin...
O.
No comments:
Post a Comment